3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAIA, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”. corectat(ă)
CAIA, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
caia sf [At: POLIZU / Pl: ~iele / E: tc cayar] (Pop) Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale Si: (dep) câi3 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIA, caiele, s. f. Cui de potcoavă. Murgul ți-l potcovești Cu potcoave de argint... Caiele de sîrmă groasă, Să ție la piatră deasă. ȘEZ. I 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIA, caiele, s. f. Cui de potcoavă. – Comp. tc. kayar „potcoavă cu ghimpi”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAIA caiele f. Cui cu ajutorul căruia se prinde potcoava de copita calului sau a altor animale de tracțiune. [Sil. ca-ia] /<turc. kayar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caia f. cuiul de potcoavă la cismă sau la piciorul calului: cioboaie cu călcâiul potcovit cu caiele [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caĭá f. (poate d. germ. keil, cuĭ, pl. keile, de unde caĭele, caĭa, dacă nu maĭ degrabă d. turc. kaĭar, potcoavă cu colțĭ). Cuĭ de potcoavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căi1 c [At: BIBICESCU, P. P. 461 / E: nct] (Reg) Căci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căi2 [At: CORES1, PS. 300 / Pzi: ~iesc / E: каютиѩсѧ] 1 vr A regreta. 2 vr A recunoaște că a greșit. 3 vt (Rar) A compătimi pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căiesc, ~ească a [At: ȘEZ. VIII, 112 / Pl: ~ești / E: cai (pil cal) + -esc] 1 Privitor la cal. 2 Specific calului. 3 Care aparține calului. 4 Care provine de la cal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câi2, ~e a [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] 1 (Ban) Ciung. 2 (Cu compliniri introduse prin „de”) Lipsit de.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câi1 sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Partea dinapoi a copitei calului. 2 (Reg; dep) Fiecare dintre capetele din spate ale tălpilor saniei. 3 (Reg; dep) Cui ce se bate pe potcoavă ca să nu alunece Cf caia. 4 (Reg; șîs â~ul mâinii) Parte proximală a palmei (care corespunde călcâiului).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «pentru» sau prin conj. «că», «pentru că») A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște o greșeală făcută. Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31. 2. Tranz. (Rar) A compătimi, a plînge pe cineva; a căina. Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Slav (v. sl. kajati sen).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE CĂI mă ~iesc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căì v. 1. a plânge pe cineva, a-i părea rău de ceva; 2. a se întrista cugetând la o greșală comisă, a simți o sinceră părere de rău. [Slav. KAĬATI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căésc, V. căĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) căĭésc (mă) v. refl. (vsl. kaĭati sen, a se căi. V. și pocăĭesc). Regret ceĭa ce am făcut eŭ: mă căĭesc de fapta mea, c’am făcut asta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caia s. f., art. caiaua, g.-d. art. caielei; pl. caiele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caia s. f., art. caiaua, g.-d. art. caielei; pl. caiele, art. caielele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caia s. f., art. caiaua, g.-d. art. caielei; pl. caiele, art. caielele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caia, pl. caiele
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
căi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căiesc, 3 sg. se căiește, imperf. 1 sg. mă căiam; conj. prez. 1 sg. să mă căiesc, 3 să se căiască; imper. 2 sg. afirm. căiește-te; ger. căindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!căi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căiește, imperf. 3 sg. se căia; conj. prez. 3 să se căiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
căi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căiesc, imperf. 3 sg. căia; conj. prez. 3 sg. și pl. căiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căesc, căiască 3 conj., căiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂI vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂI vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căi vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂI vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) a se pocăi, (inv.) a se spăsi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caia (caiele), s. f. – Cui de potcoavă. Tc. kaye, cf. kayar „potcoavă cu țepi, împotriva alunecării” (Șeineanu, II, 76; Tiktin; DAR). După Scriban, din germ. Keil, ipoteză puțin probabilă (după Philippide, Principii, 33, din lat. *clavella).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căi (-ăesc, -it), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s. f. (regret, remușcare); căință, s. f. (părere de rău); necăință, s. f. (lipsă de căință).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
câi, câie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F155) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
caia, caielesubstantiv feminin
- 1. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Murgul ți-l potcovești Cu potcoave de argint... Caiele de sîrmă groasă, Să ție la piatră deasă. ȘEZ. I 9. DLRLC
-
etimologie:
- kayar „potcoavă cu colți” DEX '09 DEX '98
căi, căiescverb
- 1. A-i părea cuiva rău, a recunoaște că a greșit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: regreta
- Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
- Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. DLRLC
- I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31. DLRLC
-
- Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549. DLRLC
-
-
etimologie:
- kajati sen DEX '98 DEX '09