CADENȚAT, -Ă, cadențați, -te, adj. Executat în cadență, în tact; ritmic. S-auzea nesfîrșit mersul cadențat al infanteriilor. CAMILAR, N. I 75. Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată. SAHIA, N. 37. Juca la umbră hora veselă și cadențată. MACEDONSKI, O. I 15. ◊ (Adverbial) Își auzea zgomotul pașilor răsunînd cadențat în liniștea nopții. BART, E. 212.