CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚTĂ ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă până la degete. 2) Parte a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPÚTĂ s. (prin Mold.) soiuz. (~ la încălțăminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpútă (căpúte), s. f. – 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căpútă s. f., pl. căpúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpútă f., pl. e (d. încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CĂPUTÁ ~éz tranz. (încălțăminte uzată) A înzestra cu căpute noi. /Din căpută
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputá vb. I] – Din căpută.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPUTÁ vb. a încăputa, (înv. și reg.) a însura. (~ ciorapii, încălțămintea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căputá vb., ind. prez. 1 sg. căputéz, 3 sg. și pl. căputeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink