16 definiții pentru căpută
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpută sf [At: BIBLIA (1688), 159/1 / Pl: ~te / E: nct] 1 Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură (2). 2 Parte de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. 3 (Reg) Ciorap gros, de lână, scurt numai până la gleznă, care se încalță peste ciorapul obișnuit și peste care se pun obiele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Partea încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303. Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii, de la gleznă pînă la degete. (Într-un descîntec) cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, I. P. 385.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPUTĂ ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă până la degete. 2) Parte a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpută f. 1. partea piciorului dela încheetura gleznelor până la degete; 2. partea corespunzătoare a încălțămintelor. [Lit. partea (în)căpută a cismei în care intră încălțămintea].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpútă f., pl. e (d. încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpută s. f., g.-d. art. căputei; pl. căpute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpută s. f., g.-d. art. căputei; pl. căpute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpută s. f., pl. căpute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPUTĂ s. (prin Mold.) soiuz. (~ la încălțăminte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPUTĂ s. (prin Mold.) soiuz. (~ la încălțăminte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căpută (căpute), s. f. – 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căpută, căpute, s.f. 1. Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului: „Bate cizma pă căpută, / Nu căta că talpa-i ruptă” (Bilțiu, 1994: 270). 2. (în expr.) Căputa piciorului = gleznă. – Cuv. autohton, cf. alb. këputs(ë), (Russu, Philippide, NDU) din rad. i.-e. *kep-, *(s)kep- „a acoperi, a înveli, a ascunde” (Russu).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpută, căpute, s.f. – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Et. nec. (DER, DEX, MDA); cuvânt autohton (cf. alb. këputsë), din rad. i.-e. *kep-, *(s)kep- „a acoperi, a înveli, a ascunde” (Russu, Philippide, NDU).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpută, -e, s.f. – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Cuvânt autohton, cf. alb. këputsë (Russu 1981, NDU).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căpută, căputesubstantiv feminin
- 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căputătură soiuz
- Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303. DLRLC
- Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187. DLRLC
-
- 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- (Într-un descântec) Cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, P. P. 385. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09