CÂRDĂȘÍE, cârdășii, s. f. Întovărășire cu scopuri condamnabile. [Var.: cărdășíe s. f.] – Cardaș (Înv. „tovarăș” < tc.) + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂRDĂȘÍE ~i f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [G.-D. cârdășiei] /<turc. cardaș + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂRDĂȘÍE s. v. bandă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cârdășíe/cărdășíe s. f., art. cârdășía/cărdășía, g.-d. art. cârdășíei/cărdășíei; pl. cârdășíi/cărdășíi, art. cârdășíile/cărdășíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi în cârdășie cu cineva expr. a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink