CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂNTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreț. (Pasăre ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂNTĂTÓR s. v. cântăreț, cocoș, poet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. și pl. cântătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sturz cântătór s. m. + adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink