bășcălie s.f. 1 (fam.) Batjocură. ◊ Loc.adv. În bășcălie = în bătaie de joc. Răspunde în bășcălie. ◊ Expr. (fam., arg.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva), a face de bășcălie (pe cineva) = a-și bate joc de cineva, a face de rîs pe cineva. 2 (pop.) Ceartă. • pl. -ii. g. -d. -iei. /etimol. nec.