BĂLTIȘ, băltișe și băltișuri, s. n. Loc cu multe bălți, situate la mică distanță una de alta; teren băltos (din apropierea rîurilor), cîmp mocirlos. O luptă destul de crîncenă se încaieră acolo, printre rovinele și băltișurile dupe malul Dunării. ODOBESCU, S III 574. Un covor de iarbă fragedă și măruntă, scăldată p-alocurea de băltișe... ce se adunase din apele de ploaie. ODOBESCU, S I 377.