BĂIEȚAȘ, băiețași, s. m. Băiețel. Își aminti că a văzut-o în tovărășia băiețașului modest și sîrguincios, plecat la învățătură. C. PETRESCU, A. 446. Un băiețaș. frumos, ca de doisprezece ani, îmbrăcat foarte curat țărănește, ne ieși înainte și ne întrebă ce poftim. HOGAȘ, DR. 245. După ce alese un săbioi... un buzdugan năprasnic, voi să plece. – Plătește întîi, băiețaș, și apoi să pleci. ISPIRESCU, L. 137. Spune-mi, spune-mi, băiețaș, Unde-i drumul la oraș? TEODORESCU, P. P. 489.