BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși; butășit¹. – V. butăși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTĂȘÍRE, butășiri, s. f. Acțiunea de a butăși.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTĂȘÍRE s. butășit, (înv. și reg.) sădit. (~ viței de vie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butășíre s. f., g.-d. art. butășírii; pl. butășíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BUTĂȘÍ ~ésc tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din butaș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

butășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butășésc v. tr. (d. butaș). Pun în pămînt ramurĭ nedespărțite de trunchĭ ca să prindă rădăcină. – Pe alocurea și boteșesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink