Definiția cu ID-ul 426365:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
busolă (busole), s. f. – Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic care se așază pe direcția nord-sud. – Mr. pusulă. Fr. boussole. În mr., din tc. pusula (< ngr. μπούσουλα).