bundiță s.f. 1 Cojocel scurt, fără mîneci, din piele de miel, brodat cu fire de lînă colorată, caracteristic zonelor de nord ale Romániei; bundă. 2 Compus: (bot.) bundița-vîntului = plantă erbacee cu florile violete-purpurii, care crește prin finețe, pe cîmpuri, pe dealuri (Phlomis purgens). • pl. -e. și bondiță s.f. /bundă + -iță.