buncăr s.n. 1 Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale gr anulare. 2 Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor. 3 Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului. 4 Mic adăpost blindat folosit pentru protecția civililor sau a militarilor în timp de război, în cazul unor atacuri cu arme chimice, biologice, nucleare; cazemată. • pl. -e. /<germ. Bunker; cf. engl. bunker.