BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). 4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚNCĂR s.n. 1. Siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♦ Depozit de combustibil pe o navă; (p. ext.) combustibilul navei. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (Mil.) (Mic) adăpost blindat. [Pl. -re, var. buncher s.n. / < germ. Bunker, cf. engl. bunker].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚNCĂR s. n. 1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ◊ compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă. 2. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. adăpost blindat, cazemată. (< germ. Bunker)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Depozit de înmagazinare a cărbunilor sau a minereurilor. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (Mil.) Mic adăpost blindat. – Germ. Bunker.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink