bulzi vt [At: DA / Pzi: ~zesc / E: bulz] 1 (Reg) A cocoloși. 2 A se îmbulzi.

❍BULZI = ÎMBULZI.

BULZI vb. IV v. îmbulzi.

ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

bulț sm vz bulz

bulz [At: DOSOFTEI, PS. 322 / V: bulț / Pl: ~uri sn (rar) ~e sn ~i sm / E: ns, cf alb bulez] 1 sn, sm (Pop) Cocoloș. 2 sm, sn Cocoloș făcut din două bucăți de mămăligă caldă, în mijlocul căreia se pune brânză sau urdă Si: (reg) urs. 3 sn (Pan) Stâncă izolată. 4 sm (Teh) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean, care sunt așezate astfel încât să reconstituie trunchiul.

burz^[1] sn vz bulz

îmbolzi v vz îmbulzi

îmbulzi [At: NECULCE, ap. LET. I, 232/32 / V: ~bol~ / Pzi: ~zesc / E: în- + bulz] 1 vt A face pe cineva să stea ghemuit Si: a înghesui. 2 vr A se îngrămădi în număr mare Si: a se înghesui. 3 vr (Spc; d. oi) A se așeza una lângă alta din cauza căldurii. 4 vr A da năvală printr-o mulțime Si: a năvăli. 5 vt (Fig) A insista pe lângă cineva pentru rezolvarea unei probleme. 6 vt (Șfg) A împresura. 7 vt (Fig) A oferi din belșug. 8 vt A vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt sau aglomerat. 9 vr (Înv; șfg) A se congestiona.

bolz s.m. v. bulz.

bulț s.m. v. bulz.

bulz s.m., s.n. 1 s.m., s.n. (pop.) Cocoloș, boț. Un bulz foarte mare și alb, în formă de ou (GORJ.). ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brînză de oaie sau urdă. S-au pus să coacă bulzi de mămăligă cu brînză (SADOV.). 2 s.n. Analog. Stîncă izolată. 3 s.m. (tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel îneît să reconstituie trunchiul. • pl. m. -i, n. -uri. și (pop.) bulț, bolzs.m. /cuv. autoh.; cf. alb. bulez.

❍BULȚ sm. Mold. Bucov. = BULZ.

BULZ sm. și (pl. -zuri) sn. 1 Cocoloș, bulgăre, masă dintr’o materie de formă aproape sferică: Am un ~ mare de aur, Joacă pe-o piele da taur GOR. (ghicitoare despre „soare”) ¶ 2 🐑 Cocoloș de caș (abia scos din hîrdăul în care s’a închegat laptele) care se pune în străcătoare, ca să se scurgă de zăr ¶ 3 🍽 Cocoloș făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care s’a pus brînză sau urdă: pe-o pînzătură albă de in, ~i de mămăligă caldă, la mijloc cu brînză topită LUNG. ¶ 4 Olten. Trans. VÎRC. DENS. 🍽 Colăcel; colac ce se dă preotului la Florii și la Arminden.

ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

BULZ, bulzi, s. m. (Popular) Bulgăre (mai ales de substanțe alimentare), cocoloș. ◊ Fig. In pustietăți de piatră, unde cad izvoare în prăpăstii ca-n niște cupe, din veci s-au strins, s-au frămîntat și s-au cernut în stropi năsipurile, și s-au ales bulzi de aur mari de nu-i poate ridica omul în brațe... SADOVEANU, O. VII 145. Numai tu mie să-mi dai... La Ispas Un bulz de caș. TEODORESCU, P. P. 41. ♦ Cocoloș făcut din mămăligă caldă, în care s-a pus brînză de oaie sau, mai rar, urdă; urs. Scoteau din trăistuțe bulzii de mămăligă cu brînză și-i așezau la rînd ca să se prăjească în preajma, gătejelor aprinse. SADOVEANU, O. VIII 136.

ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzi vb. IV.

BULZ, bulzi, s. m. (Pop.) Bulgăre, cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brînză de oaie sau urdă.[Pl. și: (n.) bulzuri]

BULZ ~i m. 1) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; boț; cocoloș; bol. 2) Boț de mămăligă fierbinte, în care s-a pus brânză de oi; cocoloș. /Orig. nec.

A SE ÎMBULZI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare (într-un spațiu restrâns) mișcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz

A ÎMBULZI ~esc tranz. (ființe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz

bulz m. 1. boț de caș (înainte de a fi scos din străcurătoare); 2. cocoloș de mămăligă caldă înăuntrul căreia se pune brânză sărată. [Termen ciobănesc de origină obscură].

îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].

bolz V. bulz.

bulț V. bulz.

bulz m., pl. bulzĭ, ca solzĭ, și maĭ rar n., pl. urĭ, ca boț, boțuri (mgerm. bulte, bulgăre, dîmb, ol. bult, gheb, ngerm. elv. bülz, bulgăre. V. bulgăre și cp. cu grunz față de grunț). Bulgăre, boț: bulzĭ de argint (Sadov. VR. 1920, 9, 364) un bulz de brînză, de plumb topit. Cașu ĭeșit din mulsoarea tuturor oilor și care se maĭ numește și cocîrtiță (Primu bulz se împarte între bacĭ și simbrașiĭ prezențĭ la stînă). Gogoloș (boț) de mămăligă (mare cît pumnu) umplut cu brînză (și numit și urs): scoteaŭ din trăistuțe bulziĭ de mămăligă cu brînză (Sadov. VR. 1912, 1, 32). – Și bulț (nord Rev. I. Crg. 1, 73) și bolz (Mold. sud). V. balmoș.

bulzésc V. îmbulzesc.

îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264).

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, 3 sg. îmbulzește, imperf. 1 îmbulzeam; conj. prez. 1 sg. să îmbulzesc, 3 să îmbulzească

bulz (pop.) s. m., pl. bulzi

îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 să îmbulzească

bulz s. m., pl. bulzi

îmbulzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbulzească

bulz, bulzi.

bulz (bulzi), s. m. – 1. Cocoloș, bulgăre. – 2. Bucată, îmbucătură. – Var. bulț, bulg. Origine necunoscută. Totuși, nu lipsesc diverse ipoteze, toate neconvigătoare. Cihac, II, 33, se gîndește la rus. bulka, pol. bula. DAR amintește lat. bulga „bolgie”, de unde fr. bouge, it. bolgia: înainte, Pușcariu 235 propusese lat. *bŭlgius, der. de la cuvîntul anterior, pe care REW 1382 îl consideră „begrifflich schwer”. Pascu, I, 51, propune lat. *balteum; Densusianu, GS, I, 351, sugerează o legătură cu kirghizul bultai „a se umfla”, tc. buldak „umflat”, pe care REW o consideră mai probabilă, dar care prezintă totuși dificultăți. Giuglea, Dacor., III, 595, se referă la un der. de la lat. bulla, de tipul *bullidus, bazat pe paralelismul solidus-solz. Pentru Pușcariu, Dacor., III 822, și VII, 476, cuvîntul rom. provine de la un alb. *buljëzë. În sfîrșit, Diculescu 181 și ZRPh., XLIX, 420, pleacă de la un gepid *bultia (cf. germ. med. de sus bulte); ipoteză acceptată de Scriban, dar pe care REW 1382 o consideră „historisch unwahrscheinlich”. Este posibil să fie vorba de cuvîntul german (cf. sp. bulto), introdus în rom. pe filiera vreunei limbi sl., ceea ce ar explica consonantismul (ž › z, sau ž › ğ › g); cf. rus. bulyžnik „piatră de pavaj”. Dar și mai probabil pare o der. internă rom. de la bolf (din sl. sau creație expresivă?), prin intermediul unei evoluții fonetice *bulh › bulg, al cărui pl. bulgi › bulji ar fi înlesnit refacerea unui sing. bulz. Der. bulgăre (var. bulgăr), s. m. (cocoloș), format de la var. bulg, prin intermediul pl. *bulgări (Byck-Graur 29); bulgări (var. îmbulgări), vb. (a acoperi cu lut); bulzăriță, s. f. (sac care servește la strecuratul brînzei); bulziș, adv. (strîns); îmbulzi, vb. (a presa; a strînge; a urmări, a grăbi); îmbulzeală, s. f. (mulțime, înghesuială, îngrămădeală).

BULZ (prob. cuv. autohton) s. m. 1. Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și stivuite asfel încât să reconstituie trunchiul. 2. Cocoloș de mămăligă amestecat cu brânză de oaie sau cu urdă. 3. Bulgăre, cocoloș.

BULZ s. boț, cocoloș, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gâscă, urs, (prin Mold.) totoloț. (Un ~ de mămăligă.)

ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ așa în mine?)

BULZ s. boț, cocoloș, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gîscă, urs, (prin Mold.) totoloț. (Un ~ de mămăligă.)

ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Ce vă ~ așa în mine?)

bulz, bulzi, s.m. Bulgăre, cocoloș, boț: „Bulz de aur face-l-oi” (Memoria, 2001: 45). ■ (onom.) Bulz(an), nume de familie în jud. Maram. – Cf. alb. bulëz (MDA); cuv. autohton (Brâncuș).

bulzî, bulzesc, v.t.r. (reg.) A (se) îngrămădi, a (se) aglomera, a (se) face boț. – Var. a lui îmbulzi.

îmbulzí, îmbulzesc, v.t.r. A se ghemui, a (se) înghesui, a (se) îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (DER, DEX, MDA).

bulz, bulzi, s.m. – Bulgăre, cocoloș, boț: „Bulz de aur face-l-oi” (Memoria, 2001: 45). În alte regiuni din Transilvania (Mureș) se întâlnește și var. bulg „bulgăre de zăpadă”. ♦ (onom.) Bulz, Bulzan, nume de familie (42 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DER); cuvânt autohton (Brâncuș, 1983); et. nesigură, cf. alb. bulëz (MDA).

bulzî, bulzesc, vb. tranz, refl. – (reg.) A (se) îngrămădi, a (se) aglomera, a (se) face boț. – Var. a lui îmbulzi (< bulz).

îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

bulz, -i, s.m. – Bulgăre, cocoloș, boț: „Bulz de aur face-l-oi” (Memoria 2001: 45). Bulz, nume propriu. – Cuvânt autohton, cf. alb. bulez (Brâncuși 1983).

îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre”.