buleandră, bulendre, s.f. – (reg.) Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave’ legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu, 2001: 151). ♦ (onom.) Buleandră, poreclă în Moisei (Coman, 2004: 46). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură (Tiktin, Iordan, DER).