buleandră, bulendre, s.f. (reg.) Haină veche, ponosită, zdreanță, țolină: „O zinit într-o zî o biată femeie și ave' legat ceva așe, într-o buleandră” (Bilțiu, 2001: 151). ■ (onom.) Buleandră, poreclă în Moisei. – Et. nec. (MDA); creație expresivă, de la bulă + suf. -andră, cf. fleandură (Iordan, după DER).