budism s.n. (relig., filos.) Religie și filosofie orientală, răspîndită începînd cu sec. 6-5 î.Hr. în Asia, care, considerînd viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește purificarea interioară absolută prin contemplare și asceză, singurul mijloc de evitare a suferinței fiind ecuanimitatea și scufundarea în nirvana. • /<fr. bouddhisme; cf. nm. pr. Buddha, întemeietorul acestei religii.