BRÎUȘOR, brîușoare, s. n. 1. Brîuleț (1). Străjerii văd peste zăvoaie Siretul curgînd împuținat: pare un brîușor de argint. SADOVEANU, F. J. 262. 2. Brîuleț (2). Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... brîul de doi, brîul de mînă, brîul nevestei, brîușorul. SEVASTOS, N. 281. – Pronunțat: brî-u-.