brîndușă s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee perenă, cu florue violete, în formă de pîlnie, care înflorește primăvara devreme (Crocus heuffelianus). Leona are obicei de strînge... cepe de brîndușă (SADOV.). ◊ Brîndușă galbenă = plantă erbacee perenă, cu frunzele și cu florile înconjurate de două sau mai multe teci albe, membranoase, cu florile de culoare galbenă-aurie, ocrotită prin lege (Crocus moesiacus). 2 Plantă toxică, din familia liliaceelor, cu frunzele mari alungite și cu florile roșietice sau liliachii în formă de pîlnie, care înflorește toamna, și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. • pl. -e. /cuv. autoh.