brizură s. f. (alim.) Sfărâmătură (alimentară) ◊ „La Brăila a fost realizat un nou sortiment de pâine cu amestec din făină de orez. Este înlocuită, astfel, făina de cartofi cu cea de orez, obținută prin măcinarea brizurii rezultată de la prelucrarea orezului (cum se știe, la Brăila funcționează cea mai mare secție de decorticat din țară).” R.l. 16 IV 77 p. 2 (din fr. brisure; DT, DTP; DN3)