brahă sf vz bragă

brahă¹ s.f. 1 Orz măcinat care este întrebuințat la fabricarea berii. 2 Reziduu rămas după fabricarea rachiului. • /<ucr. брага.

brahă² s.f. v. bragă.

❍BRAHĂ sf. 1 Trans. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii (BUD.) ¶ 2 Mold. Bucov. Rămășița ce se depune în cazan după fierberea rachiului ¶ 3 Mold. Bucov. = BRAGĂ2: cînd rămîne pîne multă, se face braha care se bea (VOR.) [rut.].

BRAHĂ s. f. v. bragă.

BRAHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.

brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].

bráhă V. bragă.

BRAGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

bragă sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs врага] 1 (Rar) Orz măcinat care se întrebuințează la fabricarea berii. 2 (Îf braică) Rămășițe în urma fierberii rachiului de bucate. 3 (Îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat sau din bucățile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă și faină de mei sau de mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin.

braică sf vz bragă

bragă s.f. 1 Băutură răcoritoare, cu gust acrișor și miros specific, obținută din bucăți de pîine sau din făină de secară, de mei sau de porumb, fierte și fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu braga (SADOV.). ◊ Expr. (fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. A face (sau a fi) liturghie cu bragă v. liturghie. 2 Sticlă, pahar care conține această băutură. Dă-mi o bragă. • pl. brăgi. și (înv.) brahă s.f. /<rus. брага.

BRAGĂ sf. 1 Rămășițele care se depun în cazan după fierberea rachiului ¶ 2 🍸 Băutură răcoritoare obținută prin fermentarea în apă a făinii de meiu cu bucățele de pîine ¶ 3 familiar Liturghie cu ~ 👉 LITURGHIE [rus.].

*BRAICĂ sf. 1 = BRAC² ¶ 2 = BRAHĂ2.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. Vara, braga și limonada sînt purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. Ieftin ca braga = foarte ieftin, ieftin de tot. ♦ Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. Dă-mi o bragă. – Variantă: (Mold.) brahă (CONTEMPORANUL, VII_I, 386) s. f.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare acrișoară, preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Rus braga.

BRAGĂ brăgi f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor, preparată din făină fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în apă. /<rus. braga

bragă f. 1. băutură acrișoară făcută din făină de meiu; 2. fig. băutură proastă. [Rus. BRAGA].

brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult Bulgariĭ.

brahă (orz; reziduu) s. f., g.-d. art. brahei

brahă s. f., g.-d. art. brahei

brahă (orz, reziduuri) s. f.

bragă (băutură) s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

bragă s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

bragă s. f., g.-d. art. brăgii; pl. brăgi

bragă, brăgii gen. a.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.

brahă, (brăhă), s.f. (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei). ■ (onom.) Braha, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. braha (DLRM, DEX), var. a lui bragă (MDA).

brahă, (brăhă), s.f. – (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Braha, Brahaiță, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. braha (Șăineanu, DLRM, DEX), var. a lui bragă (< rus. braga) (MDA).