Din totalul de 32 sunt afișate 20 definiții pentru botez, boteza   conjugări / declinări

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

botéz s. n., pl. botézuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTÉZ s. (BIS.) 1. botezare, (înv. și reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. v. creștinare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTÉZ ~uri n. 1) Ritual creștin de primire în rândul credincioșilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfințită și în atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârșirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, atribuindu-se celui botezat și un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Postverbal al lui boteza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii (cu care prilej se atribuie și un nume noului membru al comunității); p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej, cumetrie. Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60. Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez COȘBUC, P. I 59. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. ◊ Fig. [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. ◊ Nume de botez = prenume. «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez. ♦ (Poetic) Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104. ◊ Expr. (Construit mai ales cu verbul « a primi ») Botezul locului = prima participare activă la o luptă în război. 2. Apa întrebuințată pentru săvîrșirea botezului (1). Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

botéz s. n., pl. botézuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

botez n. una din cele 7 taine ale Bisericii creștine, menită a șterge păcatul strămoșesc prin cufundare în apă sfințită. [Abstras din boteza].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) botéz n., pl. urĭ (d. a boteza). Primu din cele șapte sacramente ale bisericiĭ și care șterge păcatu original. – Acest cuvînt înseamnă „cufundare” cum se și face botezu la ortodocșĭ, pe cînd catoliciĭ (mai practici) îl fac pin stropire. În vechime, botezu nu era conferit decît la o etate înaintată și după lungĭ probe impuse neofiților, numițĭ și „catecumeni”. Botezu unuĭ clopot, unuĭ vapor, inaugurarea unuĭ clopot, unuĭ vapor. Botezu de sînge al uneĭ armate, intrarea în foc și perderea unor soldațĭ. Botezu tropiculuĭ, o ceremonie comică în care, cînd o corabie trece tropicu și maĭ ales ecŭatoru, se udă cu apă de mare călătoriĭ care trec aceste liniĭ întîĭa oară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) botéz, a - v. tr. (lat. baptĭzo, -áre, d. vgr. baptĭzo, cufund. V. văpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se dă nume prunculuĭ care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o găleată de apă’n cap! Dă nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apă. V. refl. Primesc botezu (ca adult).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ vb. 1. v. creștina. 2. v. supranumi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ vb. v. uda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de nașă sau de naș. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. – Lat. baptizare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOTEZÁ, botéz, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. Cînd fu a-l boteza. împăratul adună răsărit și apus. ISPIRESCU, L. 41. ◊ Fig. Și acolo îi boteză ploaia. RETEGANUL, P. III 83. Și oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771. ◊ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă înainte de a pune în vînzare, pentru a mări cantitatea; a falsifica. (în legătură cu verbul «a rămîne ») Cîți am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de naș sau nașă la botezul cuiva. Mă gîndesc eu că am un cumătru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de glumă sau de batjocură, v. p o r e c l i). Mă cheamă cum l-a tăiat capul pe domnu Gavrilă să mă boteze. PAS, L. I Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greșești. CREANGĂ, P. 245.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink