BORD cf. subst. bord „bolovan mare, bordan”. 1. Bord (Sd XVI) și s.; -u, mold. (16 B III 1); -ul t. 2. Borde b. (Sd VI 269; 17 B 1 90, 172); – din Huși (BCI VII 71). 3. Bordea (cf. subst. bordea „nălucă, sperietoare” în DLR), n. frecvent pretutindeni: ard. (Moț; Paș; Ard II 202); olt. (Hur; 16 B I 15-6); munt. (16 B I 127, IV 236; 17 B I 90, 172; Giur 46, 153); mold. (Isp V¹; Dm); Stanciu Bordii 1618 (Condica Mislea mss. nr. 161 Arh St.). 4. Borda b., mold. (Ur XXII 288), format din bord + suf. -a sau < magh. borda „coaste de om”; – Ioan, ard.; Bord/escu, act.; -ești, -easca, -eni ss.; -ea; -ean, S., ard.; marital Bordoia, Catrina. 5. + -an: Bordan pren. (Vr) (din subst. bordan); Bordănicioi (Tec II). 6. Bordiianu, D-trachi, 1828, Dorohoi; Bordeanu cu suf. de apart. locală < s. Bordeni. 7. Bordenache, pictor. 8. + -adu: Bordadu (17 B IV 407). 9. Bordocel (ib. 253). 10. + -aș: Bordaș, Șt. (MO 10 febr. 1949; Viciu 32).