Definiția cu ID-ul 1291861:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bont, adj., s.n. 1. Ciunt, fără vârf; tocit, rupt. 2. Sul. 3. Legătură de fân. ■ Sensurile 2 și 3 sunt atestate doar în Maram. din dreapta Tisei. ■ (onom.) Bont(a), nume de familie în jud. Maram. – Probabil forma nazalizată din but „trunchi” (Șăineanu).