BONETĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pînză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet.