bonetă¹ s.f. (text.) 1 Acoperămînt de cap, confecționat din pînză sau din stofa, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei și de copii. Lăsa să se zărească niște bonete femeiești (C. NEGR.). 2 Scufiță înnodată sub bărbie, purtată de femei, copii etc. 3 Tichie de pînză albă purtată de medici, laboranți, bucătari, cofetari etc. 4 (milit.) Acoperămînt de cap fără cozoroc purtat de militari. 5 (ist.) Bonetă frigiană = scufie de pîslă, cu vîrf ascuțit, întors în față, specifică pentru frigieni (și pentru alte populații din Asia Mică), purtată în antichitate de sclavii eliberați, care a fost adoptată ca simbol al libertății în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. • pl. -e. /<fr. bonnet, germ. Bonnette.