BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BONDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură și gros; îndesat. /<turc. bunduk
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Bondoc ≠ deșirat, lungan
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink