BOCNĂ s. f. (În expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = (despre lucruri,mai ales despre apă) a îngheța tare ca piatra;(despre oameni) a înțepeni de frig, a îngheța. Gîrla, înghețată bocnă, strălucește în curmezișul șesului. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ◊ [Bunicul] iute mi-a scos ciubotele din picioare, că se făcuse bocnă. CREANGĂ, A. 24. Căpraru meu era bocnă! ALECSANDRI, T. 47.