BOALĂ (pl. boli, boale) sf. 1 🩺 Schimbare în rău, stricare, prăpădire, dărăpănare a sănătății; ~ cîinească. socote; boala copiilor, boala rea, epilepsie; boala mare, a) Băn. epilepsie, b) Olten. lungoare, tifos; ~ de apă, idropizie: ~ de zahăr, diabet: proverb: nici o ~ fără leac ¶ 2 familiar A băga (sau a vîrî) pe cineva în ~ sau în toate boalele, a umplea de groază, a înspăimînta ¶ 3 Pr. ext. Stricăciune (la plante) ¶ 4 Epitet dat de țărani vitelor slabe, prăpădite, sau celor greoaie, leneșe, nărăvașe: hai, acasă, mînca-te-ar lupul cel bătrîn! (SAD.) [vsl. bolĭ].