BÓȘTIURĂ, boștiuri, s. f. (Reg.) Scorbură; văgăună în coasta unui deal; gaură. – Comp. tc. boș dyr „este gol, sec”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bóștiur, bóștiură, adj. (reg.) sec, găunos, gol.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boștĭuréz v. tr. (d. boștĭură). Est. Prefac în boștĭură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

boștúră și -ĭură f. pl. inuz. ĭ (var. din peșteră). Est. Coșcovă, loc găunos: acest pepene (copac, părete, plămîn) e boștĭură, țara ajunsese boștĭură de atît războĭ. – Și bóștora adv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink