4 intrări
51 de definiții

Explicative DEX

BLEOJDIRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1.

BLEOJDIRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2.V. bleojdi2.

bleojdire1 sf [At: DA ms / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi1] (îvp) Holbare.

bleojdire2 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi2] (Îvp) Moleșire.

bleojdire1 s.f. (reg.; fam.) Holbare, zgîire. • pl. -i. /v. bleojdi1.

bleojdire2 s.f. (pop., fam.) 1 Pleoștire. 2 Blegire, ramolire. • pl. -i. /v. bleojdi2.

BLEOJDIRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2.v. bleojdi2.

BLEOJDIRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1.V. bleojdi1.

BLEOJDIRE, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2; pleoștire. În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDIRE1, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi1. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDIRE2, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJDI2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDI2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

blejdi v vz bleojdi1

bleojdi1 vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bleojdi2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj~ / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

bliajdi v vz bleojdi1

bliojdi v vz bleojdi2

bloi v vz bleojdi1

blojdi v vz bleojdi2[1] modificată

  1. bleojdebleojdi2, conform variantei de la definiția în cauză — Ladislau Strifler

bojdi v vz bleojdi

bleojdi2 vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A lăsa să atîrne în jos; a pleoști. 2 refl. A se blegi; a se ramoli. • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. blegi, pleoști.

bleojdi1 vb. IV. tr., refl. (reg.; fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgîi. Căscase gura și bleojdise ochii (ISP.). • prez. ind. -esc. /form. expr.; cf. boldi.

BLEJDI 👉 BLEOJDI1.

BLEOJDI1, BLEJDI (-desc) vb. tr. A holba ochii, a căsca ochii cu mirare, a se uita cu ochii sgîiți: împăratul bleojdi ochii la dînsa (ISP.).

BLEOJDI2 (-desc) I. vb. tr. A lăsa să atîrne în jos, a lăsa să cadă: bleojdind buzele (CAR.); Barbieri bleojdi capul pe o parte (D.-ZAMF.) .

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEJDI vb. IV v. bleojdi1.

BLEOJDI2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdi (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDI2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atîrne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDI1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgîi. [Pr.: bleoj-]

A SE BLEOJDI se ~esc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

A BLEOJDI ~esc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

blejdì v. V. bleojdì.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

Ortografice DOOM

bleojdire (pop.) (desp. bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdire (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdire (zgâire, pleoștire) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdi (a ~) (pop.) (desp. bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, 3 sg. bleojdește, imperf. 1 bleojdeam; conj. prez. 1 sg. să bleojdesc, 3 să bleojdească

bleojdi (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească

bleojdi (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdească

bleojdi (2 sil.)

bleojdesc, -deam 1 imp.

Argou

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.

Sinonime

BLEOJDIRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgâire, zgâit.

bleojdire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE ZGÎIT.

BLEOJDI vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

Antonime

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

Intrare: bleojdire (holbare)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bleojdire (pleoștire)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bleojdi (holba)
  • silabație: bleoj-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
(să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
(să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
(să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
(să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdi
  • bleojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blejdi
  • blejdire
  • blejdit
  • blejditu‑
  • blejdind
  • blejdindu‑
singular plural
  • blejdește
  • blejdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blejdesc
(să)
  • blejdesc
  • blejdeam
  • blejdii
  • blejdisem
a II-a (tu)
  • blejdești
(să)
  • blejdești
  • blejdeai
  • blejdiși
  • blejdiseși
a III-a (el, ea)
  • blejdește
(să)
  • blejdească
  • blejdea
  • blejdi
  • blejdise
plural I (noi)
  • blejdim
(să)
  • blejdim
  • blejdeam
  • blejdirăm
  • blejdiserăm
  • blejdisem
a II-a (voi)
  • blejdiți
(să)
  • blejdiți
  • blejdeați
  • blejdirăți
  • blejdiserăți
  • blejdiseți
a III-a (ei, ele)
  • blejdesc
(să)
  • blejdească
  • blejdeau
  • blejdi
  • blejdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bojdi
  • bojdire
  • bojdit
  • bojditu‑
  • bojdind
  • bojdindu‑
singular plural
  • bojdește
  • bojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bojdesc
(să)
  • bojdesc
  • bojdeam
  • bojdii
  • bojdisem
a II-a (tu)
  • bojdești
(să)
  • bojdești
  • bojdeai
  • bojdiși
  • bojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bojdește
(să)
  • bojdească
  • bojdea
  • bojdi
  • bojdise
plural I (noi)
  • bojdim
(să)
  • bojdim
  • bojdeam
  • bojdirăm
  • bojdiserăm
  • bojdisem
a II-a (voi)
  • bojdiți
(să)
  • bojdiți
  • bojdeați
  • bojdirăți
  • bojdiserăți
  • bojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bojdesc
(să)
  • bojdească
  • bojdeau
  • bojdi
  • bojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bliajdi
  • bliajdire
  • bliajdit
  • bliajditu‑
  • bliajdind
  • bliajdindu‑
singular plural
  • bliajdește
  • bliajdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bliajdesc
(să)
  • bliajdesc
  • bliajdeam
  • bliajdii
  • bliajdisem
a II-a (tu)
  • bliajdești
(să)
  • bliajdești
  • bliajdeai
  • bliajdiși
  • bliajdiseși
a III-a (el, ea)
  • bliajdește
(să)
  • bliajdească
  • bliajdea
  • bliajdi
  • bliajdise
plural I (noi)
  • bliajdim
(să)
  • bliajdim
  • bliajdeam
  • bliajdirăm
  • bliajdiserăm
  • bliajdisem
a II-a (voi)
  • bliajdiți
(să)
  • bliajdiți
  • bliajdeați
  • bliajdirăți
  • bliajdiserăți
  • bliajdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bliajdesc
(să)
  • bliajdească
  • bliajdeau
  • bliajdi
  • bliajdiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bloi
  • bloire
  • bloit
  • bloitu‑
  • bloind
  • bloindu‑
singular plural
  • bloiește
  • bloiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bloiesc
(să)
  • bloiesc
  • bloiam
  • bloii
  • bloisem
a II-a (tu)
  • bloiești
(să)
  • bloiești
  • bloiai
  • bloiși
  • bloiseși
a III-a (el, ea)
  • bloiește
(să)
  • bloiască
  • bloia
  • bloi
  • bloise
plural I (noi)
  • bloim
(să)
  • bloim
  • bloiam
  • bloirăm
  • bloiserăm
  • bloisem
a II-a (voi)
  • bloiți
(să)
  • bloiți
  • bloiați
  • bloirăți
  • bloiserăți
  • bloiseți
a III-a (ei, ele)
  • bloiesc
(să)
  • bloiască
  • bloiau
  • bloi
  • bloiseră
Intrare: bleojdi (pleoști)
  • silabație: bleoj-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
(să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
(să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
(să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
(să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdi
  • bleojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bliojdi
  • bliojdire
  • bliojdit
  • bliojditu‑
  • bliojdind
  • bliojdindu‑
singular plural
  • bliojdește
  • bliojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bliojdesc
(să)
  • bliojdesc
  • bliojdeam
  • bliojdii
  • bliojdisem
a II-a (tu)
  • bliojdești
(să)
  • bliojdești
  • bliojdeai
  • bliojdiși
  • bliojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bliojdește
(să)
  • bliojdească
  • bliojdea
  • bliojdi
  • bliojdise
plural I (noi)
  • bliojdim
(să)
  • bliojdim
  • bliojdeam
  • bliojdirăm
  • bliojdiserăm
  • bliojdisem
a II-a (voi)
  • bliojdiți
(să)
  • bliojdiți
  • bliojdeați
  • bliojdirăți
  • bliojdiserăți
  • bliojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bliojdesc
(să)
  • bliojdească
  • bliojdeau
  • bliojdi
  • bliojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blojdi
  • blojdire
  • blojdit
  • blojditu‑
  • blojdind
  • blojdindu‑
singular plural
  • blojdește
  • blojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blojdesc
(să)
  • blojdesc
  • blojdeam
  • blojdii
  • blojdisem
a II-a (tu)
  • blojdești
(să)
  • blojdești
  • blojdeai
  • blojdiși
  • blojdiseși
a III-a (el, ea)
  • blojdește
(să)
  • blojdească
  • blojdea
  • blojdi
  • blojdise
plural I (noi)
  • blojdim
(să)
  • blojdim
  • blojdeam
  • blojdirăm
  • blojdiserăm
  • blojdisem
a II-a (voi)
  • blojdiți
(să)
  • blojdiți
  • blojdeați
  • blojdirăți
  • blojdiserăți
  • blojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • blojdesc
(să)
  • blojdească
  • blojdeau
  • blojdi
  • blojdiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleojdire, bleojdirisubstantiv feminin

etimologie:

bleojdire, bleojdirisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Faptul de a (se) bleojdi. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. DLRLC
  • 2. Blegire, ramolire. DEXI
etimologie:

bleojdi, bleojdescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv regional familiar A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Căscase gura și bleojdise ochii la cele ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
    • format_quote Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. DLRLC
    • format_quote Împăratul bleojdi ochii la dînsa. (ISP.) CADE
etimologie:

bleojdi, bleojdescverb

popular familiar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.