*BLASTRU, BLASTUR, BLASTOR(E), PLASTUR, PLASTOR sm. și sn. ☠ Pînză preparată cu un strat subțire de medicament și cu o substanță cleioasă spre a se putea lipi pe piele: un blastru prea folositoriu la cai (DRĂGH.); să fie acolo ’n spițeria satului... blasturi și tot ce trebue vindecătorului (JIP.); plasturi negri cu care-și îmbină sprîncenele (I.-GH.) [ngr. μπλάστρι].