bioterapie s.f. 1 Metodă de terapie neconvențională prin utilizarea substanțelor biologice (vaccinuri, extracte tisulare, produse organice etc.) sau a unor produse organice. ♦ Ext. Tratament înglobînd toate remediile naturale (fitoterapie, fizioterapie, homeopa- tie, apiterapie etc.). 2 Transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia din urmă. • sil. bi-o-. g.-d. -iei. /<fr. biothérapie, engl. biotherapy; cf. gr. βίος „viață”, θεραπεία „tratament”.