BIOCATALIZATÓR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOCATALIZATÓR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOCATALIZATÓR s. m. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice. (< germ. Biokatalysator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOCATALIZATÓR s. v. enzimă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biocatalizatór s. m. (sil. bi-o-), pl. biocatalizatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink