beton s.n. 1 (constr.) Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire, fiind folosit ca material de construcție. ◊ Beton armat = beton, turnat peste o armătură de vergele metalice, destinată să preia eforturile de întindere. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită, după turnarea în cofraje, prin imprimarea unor oscilații rapide, cu ajutorul unor aparate speciale. Saltea de beton v. saltea. 2 (adj.; sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. ♦ Fig. (fam.; adj.invar.; despre argumentații, demonstrații etc.) Puternic, solid; de neatacat. În sprijinul propunerii sale a adus un argument beton. ♦ Fig. (fam.; adj.invar.; despre persoane, în special despre femei tinere) Care arată foarte bine, care este extrem de atrăgător. • pl. -oane. /<fr. béton.