BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink