BELHIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐒 Animal din ord. rozătoarelor, lung de 30 cm., cu o coadă lungă de 15 cm. acoperită cu un păr lung și des; trăește mai ales prin munți, unde-și face culcușul prin scorburile stîncilor, de unde și numirea de „chițcan” sau „guzgan-de-munte” (Myoxus glis) (🖼 438) [comp. pol. bielka și rut. bilyča].