7 definiții pentru „becer”   declinări

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. Bucătar domnesc. – Beci + suf. -er.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

becér s. m., pl. becéri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BECÉR, beceri, s. m. (Înv.) Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Din beci + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

becér s. m., pl. becéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

becer m. odinioară cel ce purta grijă de beciul domnesc, bucătarul Curții, locțiitorul stolnicului: a trimite la ocnă pe șase beceri NEGR.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

becér m. (d. becĭ. Cp. cu sîrb. pecár, sobar, peć, sobă, cuptor, pećati, a coace pîine. V. și pecie, coc). În timpu domnilor fanarioțĭ, pivniceru saŭ îngrijitoru beciuluĭ și bucătăriiĭ domneștĭ, care l-a înlocuit în funcțiune pe marele stolnic din vechime (Șăin., Infl. Or.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink