dexonline

info

9 definiții pentru plăcintar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de oprocopiuc
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

plăcintar [At: (a. 1705) GCR I, 352/23 / Pl: (1-2) ~i, (3) ~e sn / E: plăcintă¹ + -ar] 1 sm Persoană care face plăcinte¹ (1). 2 sm Persoană care vinde plăcinte (1). 3 sn (Reg) Sucitor pentru întins foi de aluat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

PLĂCINTAR ~i m. 1) Lucrător specializat în prepararea plăcintelor. 2) Vânzător de plăcinte. /plăcintă + suf. ~ar

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plăcintar s. m., pl. plăcintari

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

plăcintar s. m., pl. plăcintari

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

plăcintar s. m., pl. plăcintari

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: plăcintar

plăcintar substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	plăcintar	plăcintarul plăcintaru‑
nominativ-acuzativ	plural	plăcintari	plăcintarii
genitiv-dativ	singular	plăcintar	plăcintarului
genitiv-dativ	plural	plăcintari	plăcintarilor
vocativ	singular	plăcintarule plăcintare
vocativ	plural	plăcintarilor

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

plăcintar, plăcintarisubstantiv masculin

1. Persoană care face sau vinde plăcinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285. DLRLC

etimologie:

Plăcintă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.