BASTON, bastoane, s. n. 1. Băț, de obicei cu capătul de sus îndoit, care servește de reazem în timpul mersului. V. bîtă. Veneau electorii de club cu bastoane groase în mînă. PAS, L. I 42. Își dădu seama că a uitat să depună și bastonul la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Baston de mareșal = baston purtat de mareșali ca semn al rangului lor. 2. Baton. Baston de ciocolată. Baston de ceară.