*BASTON (pl. -oane) sn. 1 Băț, lung de vre-un metru, cu măciucă sau încovoiat la capătul de sus, și pe care se sprijinește cineva cînd umblă: Cu nerodul cînd vorbești, ~ul să-ți pregătești (PANN.) ¶ 2 Pr. ext. Lovitură dată cu bastonul: după cîteva bastoane, i-a ținut doi ani în fiare (I.-GH.) [it.].