Definiția cu ID-ul 562204:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*bastingáj n., pl. e (fr. bastingage). Mar. Garnitură stabilită în juru punțiĭ unuĭ bastiment cu ajutoru unor plase căptușite cu o pînză groasă în care se păstrează hamacele și care, la nevoie, umplută ca o saltea, servește ca scut contra loviturilor dușmănești.