BARIȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lînă foarte subțire și ușoară; maramă, testemel, tulpan. Încălțată... pieptănată, cu bariș albastru pe cap. STANCU, D. 307. (în forma bariz) Lelea Ileana era îmbrăcată cuviincios cu fustă și polcă cernite și bariz cafeniu. SADOVEANU, N. F. 165. ◊ Fig. Nori peste nori o învăluiau [luna] în barizuri din ce în ce mai negre. GALACTION, O. I 271. 2. Stofă de lînă foarte subțire, fină și ușoară. [Luluța] intră pe porțile grădinii cîntînd și alungind un flutur cu un năvod mic de bariș. ALECSANDRI, T. I 181. – Variante: barej (CARAGIALE, O. II 195), bareș (SLAVICI, N. I 282), bariz, barizuri, s. n.