bancă² Cu înțelesul de „instituție economică”, bancă o explici de DLRM prin it. banca (fr. banque), iar derivatul banchi fără ezitare, prin fr. banquer (evident, greșeală de tipar pentru banquier). Și aici urmează fidel pe CADE. Se știe însă că italienii sînt bancheri mai vechi decît francezii și că fr. banquer e împrumutat din italiană. DN e deci mai corect: < fr. banque it. banco. DA trimite tot la it. banca, iar pentru raport cu bancă¹, conferă gr. τραπεζίτης „zaraf” din τρἀπεζα „masă”. Ca și în cazul lui bancă¹ și poate mai mult încă aici, trebui să ne uităm întîi la limbile vecine. Bulgara are банкa, cu derivatul банкep, explicate de PCБKE, primul prin italiană, al doilea prin franceză. БEP, care tratează pe bancă¹ și bancă² împreună, semnalează varianta mai veche бангep. Româna cunoaște și ea formele populare bangă, bangher, evident mi vechi (de aici și numele de familie Banghereanu?), care se explică prin greacă: μπἀγϰα, μπἀνϰα, μπαγϰ(ι)ὲρης, dar trebuie amintită și forma turcească banker. Și aici au fost fără îndoială folosite la început numai formele cu g, apoi cele cu k au veni odată cu influența occidentală.