banc² sn [At: I. IONESCU, M. 702 / Pl: ~uri / E: ger Bank] 1 Postament sau suport (de obicei din fontă) al unei mașini-unelte. 2-3 (Masă sau) platformă special amenajată, pe care sunt montate uneltele specifice exercitării unei profesiuni manuale. 4 (Îs) – de probă Instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 5 Banchetă la ambarcații mici.