baldachin s.n. 1 Acoperămînt decorativ, susținut pe stîlpi, împodobit cu perdele sau cu stofe scumpe și așezat deasupra unui pat, a unui tron laic sau ecleziastic, a unui amvon, a unui catafalc etc. 2 Ext. (arhit.) Lucrare în marmură, lemn sculptat, bronz etc. care imită baldachinul. 3 (în trecut) Acoperămînt din stofa scumpă care se punea deasupra unui demnitar laic sau eclesiastic în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. • pl. -uri, -e. și (înv.) baldahín s.n. /<fr. baldaquin, germ. Baldachin; cf. it. baldacchino „stofa de mătase de Bagdad”.