BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink