28 definiții pentru bac, bâc   declinări

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC ~uri n. Ambarcație plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ. Backe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui râu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC s. v. bacalaureat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bac (ambarcație, piesă tehnică) s. n., pl. bácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) bac, n. pl. urĭ (prescurtat din bacara). La jocu bacaraleĭ, situațiunea celuĭ ce are zece puncte, adică a pierdut: a avea bac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) bac n., pl. urĭ (fr. bac, íd., d. ol. bak, albie). Luntre mare și lată de transportat vite, căruțe ș.a., numită (după regiunĭ) și pod umblător, bródină, comp. și poron. V. căulă, șaĭcă, dubas, ponton.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc.Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bîc interj. care arată zgomotu unuĭa care bate cu dosu degetuluĭ în ușă: am auzit „bîc-bîc” la ușă. V. boc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bac s.n. (lb. vorbită, în special) Bacalaureat ◊ „Pentru mine bacul înseamnă sfârșitul liceului, un fel de baraj peste care altfel nu poți să treci.” R.l. 17 V 93 p. 5 (abreviere din bac[alaureat]; cf. fr. bac; FS 90; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bac-dormitór s.m. 1963 Bac cu funcție de dormitor v. șalupă-automobil (din bac + dormitor)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BAC BÕ, golf al mării Chinei de Sud, între țărmurile Chinei și Vietnamului, separat de largul mării prin ins. Hainan. Lungime: 300 km; ad. max: 5,9 m. Porturi pr.: Halphong, Beihai ș.a. Vechea denumire: Tonkin.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BÎC, rîu în Rep. Moldova, afl. dr. al Nistrului în amonte de Tighina; 155 km. În cursul superior trece prin înălțimile Codrii, apoi prin Chișinău.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink