BAC, cf. blg.-srb. Бaкo ipoc. < Бaтe „nene” sau ipoc. din srb.-cr. Brato, după Maretic. Bacu, fam., ard., 1617 (Paș); – mold.; -l Gr. (Sur VII 271); -lescu, pr., olt., 1916. 2. Băcu, mold. (Sur XXIV); -i, T. (Sur IV); aceste nume (§2) se pot explica și din Bîcu,. 3. Baca, munt. (16 B II 98); – mold., probabil un genitiv slav de la Bako. 4. Băcuț, fam., ard. (Paș). 5. Bac/oș, Gr. (Sur XXIV) și -uș, ard. (Paș), cf. ung. Bakos, numele unui lingvist, 6. Bacoia, s. (Drăg 221 nota 1). 7. + -san: Bacsan, cneaz (16 A I 138), ca Vîlcsan < Vîlcu.